|
Frunzele de senna (Senna spp.) Cea mai vândută specie de senna în Statele Unite este Senna alexandrina, care de fapt derivă din încrucişarea a trei specii de senna originari din Africa. Un alt soi, Senna marilandica, creşte în sălbăticie în Anglia Nouă şi Carolina de Nord1. Numai frunzele - proaspete sau uscate - se folosesc ca medicament.
Utilizare: senna este considerat în genereal ca fiind un laxativ excelent. Elimină durerile provocate de consipaţie şi goleşte intestinele2. Indienii americani au folosit frunzele de senna şi pentru scăderea febrei.3
Rezultatele cercetărilor: efectele laxative şi purgative ale sennei se datorează glicozidelor antrachinonice, care inhibă reabsorbţia apei din colon, respectiv amplifică contracţia musculaturii netezi ale intestinelor.4 Un studiu efectuat pe 500 de oameni a demonstrat efectele laxative ale sennei, precum şi faptul că acesta este mai bine tolerată decât laxativele comune.5 Un alt studiu arată că senna a fost mai eficient în golirea tractului gastrointestinal decât alte laxative, pe lângă un aport lichidian mai diminuat, la pacienţii ulterior supuşi colonoscopiei.6
Referinţe:
Museţelul (Matricaria recutita; Chamaemelum nobile) Museţelul utilizat în Statele Unite are două tipuri majore – cel german şi cel roman -, dar acestea sunt interschimbabile, proprietăţile terapeutice sunt considerate a fi identice.1 Museţelul este originar din Orientul Mijlociu şi din Europa de Sud şi Est, dar astăzi se găseşte peste tot. Doar florile şi partea de sus de 6-7 cm ale tijei sunt utilizate în medicină.3
Utilizări: Muşeţelul este o plantă medicinală cu multiple întrebuinţări: reduce inflamatia, ajută digestia, este diuretic, sedativ uşor, ajută relaxarea şi somnul.4 În plus, are proprietăţi antispastice, carminative, antibacteriene şi antifungice.5
Rezultatele cercetărilor: Cercetările au reuşit să izoleze şi să documenteze efectele tonifiante ale mai multor extracte de muşeţel asupra uterului.6 În plus, toate testele privind proprietăţile anticancerigene ale muşeţelului au obţinut rezultate pozitive.7 Principala substanţă activă a museţelului este, probabil, alfa-bisabololul, un alcool cu proprietăţi benefice demonstrate: studiile efectuate pe şobolani demonstrează că scade febra, previne apariţia ulcerului gastric şi accelerează vindecarea ulcerelor existente, stimuleaza sistemul imunitar; ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor.
Referinţe:
Anason (Foeniculum vulgare) Anasonul încă se găseşte în sălbăticie în regiunea mediteraneană, de unde este originar, dar în prezent este cultivat în întreaga lume.1 În timp ce frunzele şi rădăcina pot sta la baza unor produse medicamentoase, seminţele sunt utilizate mai ales în medicina naturistă.2 Utilizări: Anasonul are efecte benefice asupra funcţionării rinichilor, ficatului, splinei, şi, deasemenea curăţă plămânii.3 Ameliorează colicile abdominale şi are proprietăţi carminative.4 Seminţele de anason stimulează peristaltismul, iar în doze mari are efecte spasmolitice.5
Rezultatele cercetărilor: cercetările au arătat că uleiurile volatile ale anasonului sunt eficiente în reducerea colicilor abdominale şi calmează intestinele.6 În plus, una dintre substanţele uleiului de anason - estragolul – în organismul uman funcţionează în mod similar cu estrogenul, astfel reglează menstruaţia, amplifică secreţia laptelui şi stimulează apetitul sexual al femeilor.7 Autorităţile sanitare germane îl recomandă ca mucolitic şi expectorant.8
Referinţe:
Frunza de mentă (Mentha peperita) Menta este o plantă medicinală răspândită, care a fost identificată pentru prima dată în 1696 în Marea Britanie.1 Numai frunzele pot fi utilizate în scopuri medicinale, sunt des folosite în produsele farmaceutice.2
Utilizare: menta creşte aciditatea gastrică, favorizând astfel digestia.3 Dezvoltă un efect anestezic uşor asupra mucoaselor şi în tractul digestiv.4 Poate fi folosit în diaree, indigestie, sindrom de colon iritabil, greaţă, inapetenţă si colici.5 Este un antiinflamator ce poate fi folosit împotriva ulcerelor şi microbilor, şi este un stimulent cunoscut. Poate fi regăsită în compoziţia multor produse farmaceutice, deoarece aroma ei conferă un gust plăcut, o digestie mai uşoară şi ajută la valorificarea substanţelor active de către organism.7
Rezultatele cercetărilor: Numeroase studii au demonstrat valoarea terapeutică a mentei. Într-un studiu controlat cu placebo, pacienţilor cu dispepsie non- ulceroasă i s-a administrat un preparat din mentă şi ulei de chimion. Atât analiza primară cât şi cea secundară au arătat superioritatea amestecului de mentă / ulei de chimion.8 Potrivit unui alt studiu, pacienţii care utilizau mentă au constatat colici mai rare la pasajul baritat.9 Menta poate fi un adjuvant şi în eliminarea calculilor biliari: într-un studiu necontrolat la care au participat 31 de pacienţi s-a constatat dizolvarea în proporţie de 73% a calculilor biliari la pacienţii care au utilizat cu regularitate derivate din mentă.10
Referinţe:
Măcesul (Rosa canina/gallica/rugosa/villosa)
Utilizare: Măceşul este cunoscut în primul rând pentru conţinutului ridicat de vitamina C. În trecut a fost utilizat ca laxativ, diuretic şi hemostatic, având rol şi în tratamentul durerilor de cap, inflamaţiilor cavităţii bucale, şi a altor boli.2 Astăzi este considerat a fi util în tratamentul afecţiunilor vezicale şi a diferitelor infecţii.3 Potrivit unor surse ceaiul de măceşe este un antidiareic eficient.4
Rezultatele cercetărilor: Pe lângă faptul că este foarte bogat în vitamina C, măceşul mai conţine multe substanţe care pot contribui la menţinerea sănătăţii, precum carotinoizii, pectina şi câţiva acizi.5 Acizii de fructe şi pectina au efecte uşor laxative, dar măceşul poate fi folosit şi ca dezinfectant datorită porprietăţilor sale antibiotice şi antiinflamatorii.6
Referinţe:
Scorţişoara (Cinnamomum zeylanicum)
Utilizări: Scorţisoara reduce diareea şi greaţa, este benefică împotriva congestionării şi ajută la digestia grăsimilor.3 O componentă a uleiurilor volatile ale scorţişoarei, cinnmaldehida, are proprietăţi antibacteriene şi antifungice.4 Scorţişoara mai poate fi utilizată în caz de flatulenţă, reumatism, afecţiuni renale şi dureri abdominale.
Rezultatele cercetărilor: Studiile pe animale au demonstrat efectul carminativ al scorţişoarei.6 Studii similare au arătat, de asemenea, că scorţişoara ucide agenţii patogeni precum fungile, virusurile, bacteriile şi larvele de paraziţi. Într-un experiment s-a constatat o ameliorare a candidozei bucale la trei din cele cinci persoane participante la test la administrarea timp de doar o săptămână a unui preparat din scorţişoară.7
Referinţe:
Paţachina sau crusinul (Rhamnus purshiana)
Utilizări: scoarţa de crusin este un laxativ excepţional, fiind inclus oficial în U.S. Pharmacopoeia încă din anul 1890.3 Curăţă colonul, fiind astfel eficient în constipaţii şi în parazitoze.4
Rezultatele cercetărilor: Studiile efectuate pe pacienţi vârstnici arată că terapia de crusin ameliorează constipaţia şi stimulează peristaltismul.5 Un alt studiu a sugerat faptul că unele preparate din crusin pot stopa evoluţia leucemiei limfocitare. Comform cercetărilor efectuate în Europa, substanţele active ale crusinului nu se eliberează în stomac, ci în intestinul subţire, colon şi, într-o mică măsură, în rect.7
Referinţe:
Ghimbirul (Zingiber officinale)
Utilizări: Printre cele mai cunoscute efecte ale ghimbirului se numără înlăturarea greţei, a durerilor abdominale şi a răului de mişcare. De asemenea, este un bun antiinflamator şi spasmolitic, curăţă colonul, ameliorează crampele menstruale şi stimulează circulaţia sângelui.3 Are proprietăţi antimicrobiene şi antioxidante puternice.4 În medicina chineză este folosit des împotriva flatulenţei, indigestiei, migrenelor, reumatismului şi disfuncţiei renale.5 Are efecte antilipidice, antitrombotice şi antitumorale, îmbunătăţeşte performanţa inimii.6
Rezultatele cercetărilor: Studiile clinice au demonstrat eficacitatea ghimbirului în combaterea greţei şi a vărsăturilor: într-un studiu privind tratamentul oral al greţei din sarcină, ghimbirul a arătat o eficienţă semnificativ mai mare faţă de placebo. Într-un alt studiu controlat cu placebo, efectuat pe un eşantion de 120 de femei aflaţi sub tratament ginecologic ambulator, cei care consumau ghimbirul sufereau de greaţă şi vărsături într-o măsură statistic mult mai mică. Într-un studiu randomizat, controlat cu placebo, la care au participat 80 de cadeţi de marină, care încă nu s-au obişnuit cu călătoriile nautice, ghimbirul s-a dovedit a fi mult mai eficient în combaterea simptomelor răului de mare decât placeboul.7
Referinţe:
Armurariul (Silybum Marianum) Deşi astăzi este larg răspândită în Statele Unite, armurariul este originar din Mediteraneum, Asia Mică şi Africa de Nord.1 Numai seminţele pot fi folosite în scopuri medicale, şi se culeg la sfârşitul perioadei de creştere.2
Utilizare: În zilele noastre armurariul a devenit un sinonim al sănătăţii ficatului, datorită proprietăţilor sale hepatoprotectoare, antioxidante, antiinflamatoare şi regeneratoare hepatice.3 În mod tradiţional, se utilizează şi în caz de indigestie uşoară, afecţiuni ale vezicii biliare precum şi în tratamentul flebitei.4 Este, deasemenea, un remediu recomandat în insuficienţa renală, bolile inflamatorii intestinale, psoriasis şi scăderea imunităţii. S-a dovedit şi efectul său antitumoral în cazul cancerului prostatic şi cel mamar.5
Rezultatele cercetărilor: Studiile clinice au demonstrat eficacitatea armurariului în tratamentul cirozei hepatice de etiologie alcoolică şi virală.6 Studiile clinice pe animale au demonstrat că una dintre substanţele componente din seminţele de armurariu, silimarina, fiind un antioxidant, protejează rinichii şi ficatul.7 S-a demostrat ştiinţific şi faptul că silimarina, prin stimularea sintezei proteinelor, accelerează regenerarea hepatocitelor, activând astfel capacitatea autoregeneratoare a ficatului.8
Referinţe:
Fructul pasiunii (Passiflora edulis) Cunoscut şi sub denumirea de maracuia, se cultivă pe tot globul, fructul său are mărimea şi forma unui ou de găină, cu miezul portocaliu şi gust acrişor.1 Se consumă pulpa, dar şi seminţele sunt comestibile.2
Utilizare: Pulpa fructului are efecte de stimulare şi tonifiere.3 Comform tradiţiilor sud-americane dispune şi de efecte sedative slabe.4
Rezultatele cercetărilor: Cercetările efectuate la Universitatea din Florida arată că extractul din fructul pasiunii galben este capabil să distrugă celulele canceroase. Fitochimicalele răspunzătoare de efectul anticanceros sunt carotinoizii şi polifenolii.5
Referinţe:
Strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi) Poate fi întâlnită în pădurile de brazi însorite şi în mocirlele din Europa de Nord, Alpi, Asia de Nord şi America de Nord.1 Doar frunzele - tăiate fin sau zdrobite - pot fi folosite în scopuri medicinale.2
Utilizări: În mod tradiţional, strugurii ursului este utilizat pentru tratamentul infecţiilor tractului urinar. Este un antibiotic şi un diuretic eficient, are conţinut ridicat de tanin, ce îi conferă proprietăţi hemostatice.4 Este util în tratamentul afecţiunilor splinei, ficatului, pancreasului, intestinului subţire, a infecţiilor tractului urinar şi a afecţiunilor prostatei.5 Inhibă răspândirea microbilor.6
Rezultatele cercetărilor: Potrivit unui studiu strugurii ursului are proprietăţi de prevenire a cistitei cronice. La pacienţii trataţi cu un preparat pe bază de strugurii ursului nu s-a constatat nici o recurenţă a bolii, în timp ce la grupul tratat cu placebo s-au semnalat recurenţe în 23% din cazuri.7 Un alt experiment efectuat pe şobolani a demonstrat efectul diuretic al plantei.8 Componenta cea mai importantă din punct de vedere medicinal al strugurilor ursului este arbutina, care transformat în hidrokinonă de către organism, este un dezinfectant puternic.9
Referinţe:
Pentru informaţii suplimentare sau pentru a cumpăra, vă rugăm frumos să daţi click aici Paranil |
Copyright C 1998-2010 by DrNatura.ro All rights reserved.
No part of this website may be copied without a written permission from DrNatura.ro
Google Analytics